balama
/ba.la'ma/Etimologie
Din turcă bağlama.
Definiții
- mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână.
- (fig.) (fam.; la pl.) încheieturi, articulații ale corpului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balama | balamale |
| genitiv-dativ | balamalei | balamalelor |
| vocativ | balama | balamalelor |
| articulat | balamaua | balamalele |