bătrânul
/bəˈtrɨ.nul/Etimologie
Din bătrân.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bătrân.
bătrân
/bə'trɨn/Etimologie
Din latină betranus (= veteranus).
Definiții
- persoană în vârstă înaintată.
- (fam.) tată; (la pl.) părinți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrân | bătrâni |
| genitiv-dativ | bătrânului | bătrânilor |
| vocativ | bătrânule | bătrânilor |
| articulat | bătrânul | bătrânii |
Sinonime: moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj
Proverbe & zicători
- „Bătrânul iubește pentru tânăr, și tânărul pentru bătrân”Dragoste și iubireFamilie
- „Bătrânul amorezat”Dragoste și iubire
- „Bătrânul vechi mai multe știe, zice fecior”Înțelepciune și prostie
- „Pruncul și bătrânul în toate”Familie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică