bănuț
/bə'nuʦ/Etimologie
Din ban + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui ban; (ec.) monedă de valoare sau de dimensiune mică.
- (la pl.) bani mulți.
- (spec.) germenul oului (fecundat).
- (bot.) (Bellis perennis) plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bănuț | bănuți |
| genitiv-dativ | bănuțului | bănuților |
| vocativ | bănuțule | bănuților |
| articulat | bănuțul | bănuții |
Sinonime: 1-2: (ec.) bănișor, 3: (anat.) disc embrionar, 4: (bot.) părăluță, (reg.) bănuței (pl.), bănuțele (pl.), bumbușor, butculiță, frușiță, mărgărită, păscuță, rotoțele (pl.), scânteioară, scânteiuță, floare-frumoasă, floricele-frumoase (pl.)