Definiția cuvântului „bănuțul”
bănuțul — substantiv
- forma de singular articulat pentru bănuț.
bănuțul — substantiv
- diminutiv al lui ban; (ec.) monedă de valoare sau de dimensiune mică.
- (la pl.) bani mulți.
- (spec.) germenul oului (fecundat).
- (bot.) (Bellis perennis) plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel.