arătură
/a.rə'tu.rə/Etimologie
Din a ara + sufixul -ătură.
Definiții
- acțiunea de a ara; arat.
- pământ arat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arătură | arături |
| genitiv-dativ | arăturii | arăturilor |
| vocativ | arătură | arăturilor |
| articulat | arătura | arăturile |