arin
/a'rin/Etimologie
Din latină alnīnus (< alnus) < din proto-indo-europeană *al („arin”). Înrudit cu aromână anin, arin, franceză aulne, italiană alno și spaniolă alno.
Definiții
- (bot.) (Alnus) arbore sau arbust ce crește în locuri umede și are frunze ovale, dințate, flori verzui-roșietice, dispuse în amenți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arin | arini |
| genitiv-dativ | arinului | arinilor |
| vocativ | arinule | arinilor |
| articulat | arinul | arinii |
Sinonime: (bot.) (prin Transilv.) arinde