argintul
/arˈʤin.tul/Etimologie
Din argint.
Definiții
- forma de singular articulat pentru argint.
argint
/ar'ʤint/Etimologie
Din latină argentum.
Definiții
- (chim.) (defectiv de plural) element chimic, metal prețios, de culoare albă, strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică și calorică, cu numărul atomic 47 și simbolul Ag.
- (defectiv de plural) mineral care conține argint.
- (la pl.) monedă de argint; ban, para.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | argint | arginți |
| genitiv-dativ | argintului | arginților |
| vocativ | argintule | arginților |
| articulat | argintul | arginții |
Sinonime: 3: bani
Proverbe & zicători
- „A scoate, a face ca argintul”Bani și avere
- „Argintul șade în ladă”Bani și avere
- „Argintul și cele mai scumpe înaintea înțelepciunii ca tina”Bani și avereÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică