arendașul
/a.renˈda.ʃul/Etimologie
Din arendaș.
Definiții
- forma de singular articulat pentru arendaș.
arendaș
/a.ren'daʃ/Etimologie
Din arendă + sufixul -aș.
Definiții
- persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arendaș | arendași |
| genitiv-dativ | arendașului | arendașilor |
| vocativ | arendașule | arendașilor |
| articulat | arendașul | arendașii |
Proverbe & zicători
- „Țăranul paște vaca și arendașul o mulge.”Muncă și leneBani și avere
- „Țăranul paște vaca și arendașul o mulge”Bani și avereMuncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică