← înapoi la căutare

anin

/a'nin/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină *alninus, de la alnus. Pentru cuvântul latin, confer Meillet, substantivul vechi alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus > arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin > anin. Ambele forme române se bucură de mare circulație, anin mai ales în Muntenia și Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie latinei, Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147. Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin.

Definiții

  1. (reg.) (bot.) arin.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativaninanini
genitiv-dativaninuluianinilor
vocativaninuleaninilor
articulataninulaninii

Sinonime: (bot.) arin

anina

/a.ni'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *anninare (< ad + * ninna „leagăn”).

Definiții

  1. (v.tranz.) (pop.) a agăța.
  2. (v.refl.) (fig.) (rar) a se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva).

Declinare

CazSingularPlural
verbaninaaninau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică