anafură
/a'na.fu.rə/Etimologie
Din neogreacă ἀναφορά (anaforá, „relatare”), în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul slavă (a)nafora.
Definiții
- bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anafură | anafure |
| genitiv-dativ | anafurei | anafurelor |
| vocativ | anafură | anafurelor |
| articulat | anafura | anafurele |