← înapoi la căutare

altiță

/al'ti.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină altĭtia, de unde italiană altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mânecii, când este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sârbo-croată latica („margine de rochie”) (de unde, în Banat, varianta lătiță); este posibil însă ca cuvântul sârb să provină din română.

Definiții

  1. porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativaltițăaltițe
genitiv-dativaltițeialtițelor
vocativaltițoaltițelor
articulataltițaaltițele

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică