altiță
/al'ti.ʦə/Etimologie
Din latină altĭtia, de unde italiană altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mânecii, când este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sârbo-croată latica („margine de rochie”) (de unde, în Banat, varianta lătiță); este posibil însă ca cuvântul sârb să provină din română.
Definiții
- porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | altiță | altițe |
| genitiv-dativ | altiței | altițelor |
| vocativ | altițo | altițelor |
| articulat | altița | altițele |