albeață
/alˈbe̯a.ʦə/Etimologie
Din alb + sufixul -eață.
Definiții
- calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime.
- (med.) (pop.) leucom; (impr.) cataractă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | albeață | — |
| genitiv-dativ | albeții | — |
| vocativ | albeațo | — |
| articulat | albeața | — |
Sinonime: 1: (rar) albiciune, albime, 2: (med.) leucom; cataractă