agă
/'a.gə/Etimologie
Din turcă ağa.
Definiții
- (înv.) ofițer (comandant) din armata otomană.
- (ist.) titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei.
- persoană care avea titlul de agă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | agă | agi |
| genitiv-dativ | aghii | agilor |
| vocativ | ago | agilor |
| articulat | aga | agii |