agitație
/a.ʤiˈta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză agitation < latină agitatio, agitationis, cu unele definiții din rusă агитация (agitácija).
Definiții
- mișcare intensă încoace și încolo de oameni, de vehicule etc.
- stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate).
- (și în sintagma agitație politică) mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | agitație | agitații |
| genitiv-dativ | agitației | agitațiilor |
| vocativ | agitațio | agitațiilor |
| articulat | agitația | agitațiile |
Sinonime: 1: clocot, frământare, freamăt, învolburare, tumult, turbulență, vuiet, zbatere, 2: frământare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență
Antonime: liniște