liniște
/'li.niʃ.te/Etimologie
Din lin + sufixul -iște.
Definiții
- lipsă de zgomot.
- stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.
Exemple
- În clasă era liniște deplină.
- Stare de liniște în natură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | liniște | — |
| genitiv-dativ | liniștii | — |
| articulat | liniștea | — |
Sinonime: 1: tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu, 2: acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire; tihnă, răgaz, astâmpăr, interjecție: pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!
Antonime: 1-2: agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm