aga
/aˈga/Etimologie
Confer agă.
Definiții
- formă alternativă pentru agă.
agă
/'a.gə/Etimologie
Din turcă ağa.
Definiții
- (înv.) ofițer (comandant) din armata otomană.
- (ist.) titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei.
- persoană care avea titlul de agă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | agă | agi |
| genitiv-dativ | aghii | agilor |
| vocativ | ago | agilor |
| articulat | aga | agii |
Proverbe & zicători
- „La aga barbă, așa răsătură.”Înțelepciune și prostie
- „Izbanda numai atunci titlul biruinței a ago”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică