verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză accuser < latină accusare.
Definiții
- (v.tranz.) a învinui, a învinovăți.
- (franțuzism) a arăta, a vădi, a manifesta.
Exemple
- A se acuza unul pe celălalt.
- Îl acuz de omor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | acuza | acuzau |
Sinonime: 1: (jur.) inculpa, (se) învinovăți, (se) învinui, (livr.) (se) culpabiliza, (se) incrimina, (prin Mold.) (se) bănui, (înv.) (se) jelui, (se) prihăni, (se) vinovăți, (se) vinui, 2: arăta, manifesta, vădi
Antonime: îndreptăți, justifica, dezvinovăți, disculpa
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a acuza. Confer italiană accusa.
Definiții
- (livr.) acuzare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | acuză | acuze |
| genitiv-dativ | acuzei | acuzelor |
| vocativ | acuzo | acuzelor |
| articulat | acuza | acuzele |
Sinonime: acuzare, acuzație, învinuire
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru acuza.
- forma de persoana a III-a plural la prezent indicativ pentru acuza.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru acuza.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru acuza.