țintui

Etimologie

Din țintă + sufixul -ui.

Definiții

1. (v.tranz.) a prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi.
2. (v.tranz.) a înfige, a bate cuie sau ținte.
3. (v.tranz.) (fig.) a obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat.
4. (v.tranz.) a împodobi cu ținte.

Declinare