țintar
/ʦin'tar/Etimologie
Din țintă + sufixul -ar.
Definiții
- joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară.
- (ornit.) inăriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țintar | țintare |
| genitiv-dativ | țintarului | țintarelor |
| vocativ | țintarule | țintarelor |
| articulat | țintarul | țintarele |