țărilor
/ˈtsə.ri.lor/Etimologie
Din țară.
Definiții
- forma de genitiv-dativ plural articulat pentru țară.
țară
/'ʦa.rə/Etimologie
Din latină terra.
Definiții
- teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
- locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
- (În opoziție cu oraș) mediu rural.
- (prin extensie) locuitorii unei țări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țară | țări |
| genitiv-dativ | țării | țărilor |
| vocativ | țaro | țărilor |
| articulat | țara | țările |
Sinonime: stat, putere (1), patrie (2), regiune, ținut, teritoriu, sat, rural (3), popor, națiune (4)
Antonime: oraș (3), străinătate (4)
țâr
/ʦɨr/Etimologie
Din neogreacă τσιροσ (tsiros).
Definiții
- scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată.
- (fig.) om foarte slab.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâr | țâri |
| genitiv-dativ | țârului | țârilor |
| vocativ | țârule | țârilor |
| articulat | țârul | țârii |
țar
/ʦar/Etimologie
Din rusă цар (țar).
Definiții
- titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țar | țari |
| genitiv-dativ | țarului | țarilor |
| vocativ | țarule | țarilor |
| articulat | țarul | țarii |
Proverbe & zicători
- „Obiceiurile cele noi fac risipa țărilor”Bani și avere
- „A da țărilor ocol”Timp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică