ști
/ʃti/Etimologie
Din latină scire.
Definiții
- (v.tranz și intranz.) (folosit și absol.) a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște.
- (v.tranz.) a lua cunoștință de...; a afla, a auzi.
- (v.tranz.) a cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere).
- (v.refl.) a se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
- (v.refl. recipr.) a se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie.
- (v.intranz.) a ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva.
- (v.tranz.) a recunoaște pe cineva sau ceva drept...
- a avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
- (v.intranz.) a se interesa de..., a se îngriji de...
- (v.tranz.) a poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.
- a vorbi și a înțelege o anumită limbă.
- a se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
- a putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.
- a fi hotărât să facă ceva.
- a ține minte, a-și aminti.
- a-și da seama, a înțelege, a pricepe.
- a prevedea.
- a presupune, a bănui.
- a avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
- (v.refl. impers.) a fi lucru bine cunoscut.
Exemple
- Să știe cu toții ce-ai făcut.
- Îl știu din tinerețe.
- Ne știm de mici; îl știu ca pe un cal breaz.
- Știu eu soluția problemei.
- Știu trei limbi străine.
- Știți franceza?
- Știi cum erai acum doi ani?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | știa | știau |
Sinonime: 1: cunoaște, 2: afla, auzi, (înv. și pop.) oblici, 5: (se) cunoaște, 6: avea, găsi, poseda, 1: cunoaște, poseda, stăpâni, 2: cunoaște, înțelege, pricepe, 6: -și aminti, 9: bănui