șchiopătură
/ʃki.o.pə'tu.rə/Etimologie
Din a șchiopăta + sufixul -ură.
Definiții
- faptul de a șchiopăta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șchiopătură | șchiopături |
| genitiv-dativ | șchiopăturii | șchiopăturilor |
| vocativ | șchiopătură | șchiopăturilor |
| articulat | șchiopătura | șchiopăturile |