învoială
/ɨn.vo'ja.lə/Etimologie
Din a învoi + sufixul -eală.
Definiții
- înțelegere, convenție, aranjament, acord.
- târg, tocmeală; (p.ext.) angajare.
- permisie, îngăduire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învoială | învoieli |
| genitiv-dativ | învoielii | învoielilor |
| vocativ | învoială | învoielilor |
| articulat | învoiala | învoielile |