îngăduială

/ɨn.gə.duˈja.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a îngădui + sufixul -eală.

„Cu muncă și îngăduială dinții șoarecelui taie odgonul de la corabie.”Muncă și lene Animale
„Cu muncă și îngăduială, dinții șorecuțului”Muncă și lene Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică