îndupleca

/ɨn.du.pleˈka/

verb?

Etimologie

Din în- + dupleca (învechit „a îndupleca” < latină).

(v.tranz.) a face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva.
(v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndura.

Caz	Singular	Plural
verb	îndupleca	înduplecau

„Răspunsul blând frânge mânia, și trestia înduplecată de vifor nu se frânge.”Vorbă și tăcere
„Răspunderea mare, frânge mânia, și trestia înduplecă”Înțelepciune și prostie
„Răspunderea moale frânge mânia și trestia înduplecă”Vorbă și tăcere
„Pe un Domn lesne îl îndupleci și îl îmblânzești, cu un cuvânt”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică