îndărătnic
/ɨn.də'rət.nik/Etimologie
Din îndărăt + sufixul -nic.
Definiții
- (adesea substantivat) încăpățânat, recalcitrant, nesupus; (p.ext.) stăruitor, perseverent.
- rarrămas în urmă; restanțier.
Proverbe & zicători
- „Omul îndărătnic și pizmaș ca racul își mănâncă carnea singur.”AnimaleÎnțelepciune și prostie
- „Omul îndărătnic toate dândărătul le face”Înțelepciune și prostie
- „Omul îndărătnic și pizmaș ca racul își”Animale
- „Cu cel îndărătnic te vei îndărătnici”Înțelepciune și prostie
- „Fugi de omul îndărătnic, că te dă de prăpastie”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică