încântat
/ɨn.kɨn'tat/Etimologie
Din a încânta.
Definiții
- plin de bucurie, de mulțumire, de entuziasm; fermecat, vrăjit, fascinat.
- rarîncântător.
încânta
/ɨn.kɨn'ta/Etimologie
Din în + cânta (după franceză enchanter).
Definiții
- (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
- (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.
Exemple
- Spectacolul l-a încântat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încânta | încântau |
Sinonime: 1: atrage, bucura, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, răpi, seduce, subjuga, vrăji, (fig.) hipnotiza, magnetiza, 2: înșela
Proverbe & zicători
- „L-a încântat cu migdale amare.”Minciună și înșelăciuneMâncare și băutură
- „L-a încântat cu migdale amare”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică