înțelegător
/ɨn.ʦe.le.gə'tor/Etimologie
Din înțeleg (prezent indicativ al lui a înțelege) + sufixul -ător.
Definiții
- care are înțelegere pentru situația cuiva; (p.ext.) bun, mărinimos.
Proverbe & zicători
- „Pentru un cal bun e destul o lovitură, pentru omul înțelegător, o vorbă.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică