înălța

Etimologie

Din latină *inaltiāre (< altus).

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
2. (v.tranz.) a face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
3. (v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
4. (v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
5. (v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
6. (v.tranz.) a construi, a clădi.
7. (v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
8. (v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
9. (v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
10. (fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
11. (v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.
12. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.

Exemple

• Se înălțase în înaltul cerului.
• Iisus s-a înălțat la cer.
• A înălța un perete.
• Vița s-a înălțat mult de la pământ.
• S-a înălțat un nou oraș.
• A înălța o casă.
• A înălța glasul, vocea.
• Poezia înalță sufletul.
• Muzica înalță sufletul.

Declinare

Sinonime: 1: (se) ridica, (se) sui, (se) urca, (bis.) (înv.) se văznesi, 2: ridica, arbora, 3: încăleca, 4: crește, se ridica, se urca, 5: răsări, se ridica, 6: construi, 7: (se) ridica, (se) urca, 9: promova

Antonime: (se) coborî, (se) înjosi, (se) umili, se prăbuși, (se) înmuia

Etimologie

Din verbul a înălța.

Definiții

1. (înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaților etc.; de obicei precedat de „prea”) mărit, slăvit.

Etimologie

Din înălța.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru înălța.