împrieteni
/ɨm.pri.e.teˈni/Etimologie
Din în- + prieten.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împrietenea | împrieteneau |
Proverbe & zicători
- „Cei ce se potrivesc lesne se împrietenesc.”Prietenie și dușmănie
- „Când se va împrieteni șoarecele cu pisica”AnimalePrietenie și dușmănie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică