verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină impĭngĕre.
Definiții
- (v.tranz.) a mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
- (v.intranz.) a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
- (v.tranz.) a face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
- (fig.) (adesea peior.) a ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
- (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi.
- (v.refl.) a se înghesui pentru a putea merge înainte.
- (v.tranz.) a îmbrânci.
- (v.tranz.) (înv.) a izgoni, a alunga.
- (fig.) a nu accepta, a respinge.
- (v.intranz.) (reg.) a cheltui.
- (v.tranz.) a plăti.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împinge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împinge.
Exemple
- Împinge dulapul.
- Împinsese pe cineva în prăpastie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împingea | împingeau |
Sinonime: 1: urni, 3: mâna, 5: îndemna, 7: îmbrânci, 8: alunga, izgoni, goni, 9: respinge
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a împinge.
Definiții
- împingere.
- luptă.
- (spec.) îmbrâncire.
- (înv.) dovedire.
- (fig.) respingere.
- (fig.) izgonire.
- (iron.) mituire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împins | împinsuri |
| genitiv-dativ | împinsului | împinsurilor |
| articulat | împinsul | împinsurile |
Sinonime: 1: împingere, 2: luptă, 3: îmbrâncire, 4: dovedire, 5: respingere, 6: izgonire, 7: mituire
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a împinge.
Definiții
- care și-a schimbat poziția fiind mișcat prin forță.
- a cărui avansare este provocată de cineva sau de ceva.
- (fig.; despre fenomene) a cărui producere este determinată de cineva sau de ceva.
- mutat din loc fără violență.
- agresat.
- dat la o parte de cineva care își face loc într-o mulțime.
- care este apăsat cu putere.
- (fig.) ajutat.
- (fig.) pentru care s-a intervenit astfel încât să ajungă la o situație socială nemeritată.
- (fig.) respins.
- (fig.) izonit.
- (fig.) îndemnat sau silit de cineva să facă ceva.
- (fig.) determinat de către soartă, destin, condiții obiective, să ajungă într-o anumită situație.
Sinonime: 5: agresat, 8: ajutat, 10: respins, 12: izonit
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru împinge.