← împins (toate sensurile)

Definiția cuvântului „împins”

împins — verb

  1. (v.tranz.) a mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
  2. (v.intranz.) a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
  3. (v.tranz.) a face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
  4. (fig.) (adesea peior.) a ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
  5. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi.
  6. (v.refl.) a se înghesui pentru a putea merge înainte.
  7. (v.tranz.) a îmbrânci.
  8. (v.tranz.) (înv.) a izgoni, a alunga.
  9. (fig.) a nu accepta, a respinge.
  10. (v.intranz.) (reg.) a cheltui.
  11. (v.tranz.) a plăti.
  12. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împinge.
  13. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împinge.

împins — substantiv

  1. împingere.
  2. luptă.
  3. (spec.) îmbrâncire.
  4. (înv.) dovedire.
  5. (fig.) respingere.
  6. (fig.) izgonire.
  7. (iron.) mituire.

împins — adjectiv

  1. care și-a schimbat poziția fiind mișcat prin forță.
  2. a cărui avansare este provocată de cineva sau de ceva.
  3. (fig.; despre fenomene) a cărui producere este determinată de cineva sau de ceva.
  4. mutat din loc fără violență.
  5. agresat.
  6. dat la o parte de cineva care își face loc într-o mulțime.
  7. care este apăsat cu putere.
  8. (fig.) ajutat.
  9. (fig.) pentru care s-a intervenit astfel încât să ajungă la o situație socială nemeritată.
  10. (fig.) respins.
  11. (fig.) izonit.
  12. (fig.) îndemnat sau silit de cineva să facă ceva.
  13. (fig.) determinat de către soartă, destin, condiții obiective, să ajungă într-o anumită situație.

împins — verb

  1. forma de participiu trecut pentru împinge.