împelițat
/ɨm.pe.li'ʦat/Etimologie
Din a (se) împelița.
Definiții
- afurisit, blestemat.
Din a (se) împelița.
Din împelițat.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împelițat | împelițați |
| genitiv-dativ | împelițatului | împelițaților |
| vocativ | împelițatule | împelițaților |
| articulat | împelițatul | împelițații |
Din în- + peliță (= pieliță).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împelița | împelițau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică