← înapoi la căutare

împărat

/ɨm.pəˈrat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.

Definiții

  1. suveran (absolut) al unui imperiu.
  2. (fig.) stăpân, conducător.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmpăratîmpărați
genitiv-dativîmpăratuluiîmpăraților
vocativîmpăratuleîmpăraților
articulatîmpăratulîmpărații

Sinonime: 1: (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator, împărăție

împărăți

/ɨm.pə.rə'ʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din împărat.

Definiții

  1. (v.intranz.) (pop.) a domni ca împărat.

Declinare

CazSingularPlural
verbîmpărățeaîmpărățeau

împăra

/ɨm.pəˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină impālāre, din impālō < pālus („par”). Confer aromână mpar, mpãrari, italiană impalare, catalană empalar, portugheză empalar și spaniolă empalar.

Definiții

  1. (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
  2. a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
  3. (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
  4. (reg.) a împunge cu un ac gros.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.

Declinare

CazSingularPlural
verbîmpăraîmpărau

Sinonime: 3: (viticul.) hărăci, părui

împărați

/ɨm.pəˈraʦʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din împărat.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru împărat.

împărați

/ɨm.pəˈraʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din împăra.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru împăra.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru împăra.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru împăra.
  4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru împăra.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică