curpen (toate sensurile)

Definiția cuvântului „curpen”

curpensubstantiv

  1. (bot.) mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; (p.ext.) ramură tânără și flexibilă.
  2. (bot.) (Clematis vitalba) arbust cu tulpina subțire, agățătoare și ramificată, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, în panicule.