Definiția cuvântului „baniță”
baniță — substantiv
- unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă.
- vas special (făcut din doage) care are această capacitate.
baniță — verb
- (v.tranz.) a învesti pe cineva cu titlul de ban.
- (v.intranz.) a exercita funcția de ban.