țuț
/ʦuʦ/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) proeminență sau excrescență cărnoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țuț | țuțuri |
| genitiv-dativ | țuțului | țuțurilor |
| vocativ | țuțule | țuțurilor |
| articulat | țuțul | țuțurile |
Proverbe & zicători
- „Armânlu, ș-6rfăn s-hibă, tut pri celnic”
- „Linivoslu tut prufiții "ți spune.”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică