șugubină
/ʃu.gu'bi.nə/Etimologie
Din slavă (veche) dušegubina.
Definiții
- (înv.) păcat grav; nelegiuire, crimă.
- amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter.
- (reg.) necaz, nenorocire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șugubină | șugubine |
| genitiv-dativ | șugubinei | șugubinelor |
| vocativ | șugubină | șugubinelor |
| articulat | șugubina | șugubinele |