știrbitură
/ʃtir.bi'tu.rə/Etimologie
Din a știrbi + sufixul -tură.
Definiții
- loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.
- loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; (p.ext.) ruptură, gaură.
- (fig.) diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | știrbitură | știrbituri |
| genitiv-dativ | știrbiturii | știrbiturilor |
| vocativ | știrbitură | știrbiturilor |
| articulat | știrbitura | știrbiturile |