Definiția cuvântului „știrbitură”

știrbitură — substantiv

1. loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.
2. loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; (p.ext.) ruptură, gaură.
3. (fig.) diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.).