șiretenie
/ʃi.re'te.ni.e/Etimologie
Din șiret + sufixul -enie.
Definiții
- însușirea de a fi șiret; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție.
- (pop.) desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; (p.ext.) relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șiretenie | șiretenii |
| genitiv-dativ | șireteniei | șireteniilor |
| vocativ | șiretenie | șireteniilor |
| articulat | șiretenia | șireteniile |