← înapoi la căutare

înveli

/ɨn.ve'li/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) valiti.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva.
  2. (v.tranz.) a acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca.
  3. (v.tranz.) a acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc.
  4. (v.tranz.) a acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit.
  5. (v.tranz.) a înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului.

Declinare

CazSingularPlural
verbînveleaînveleau

învelit

/ɨn.ve'lit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a înveli.

Definiții

  1. faptul de a (se) înveli; învelire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînvelitînvelite
genitiv-dativînvelituluiînvelitelor
vocativînvelituleînvelitelor
articulatînvelitulînvelitele

învelit

/ɨn.ve'lit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a înveli.

Definiții

  1. înfășurat, acoperit.
  2. (despre cărți, caiete) care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.
  3. (despre case) care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică