întovărășire
/ɨn.to.və.rə'ʃi.re/Etimologie
Din a întovărăși.
Definiții
- acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întovărășire | întovărășiri |
| genitiv-dativ | întovărășirii | întovărășirilor |
| vocativ | întovărășire | întovărășirilor |
| articulat | întovărășirea | întovărășirile |