Declinarea cuvântului „întovărășire”
întovărășire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întovărășire | întovărășiri |
| genitiv-dativ | întovărășirii | întovărășirilor |
| vocativ | întovărășire | întovărășirilor |
| articulat | întovărășirea | întovărășirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întovărășire | întovărășiri |
| genitiv-dativ | întovărășirii | întovărășirilor |
| vocativ | întovărășire | întovărășirilor |
| articulat | întovărășirea | întovărășirile |