întina
/ɨn.ti'na/Etimologie
Din în- + tină.
Definiții
- (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) murdări de noroi.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a (se) pângări; a (se) păta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întina | întinau |
Din în- + tină.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întina | întinau |
Din latină *in-tenuare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înțina | înținau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică