verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină populară innotare.
Definiții
- (v.intranz.) a se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă.
- a pluti.
- a fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid.
- (fig.) a fi copleșit, apăsat de ceva.
- (fig.) a înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.).
- (fig.) a avea ceva din abundență.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înota.
Exemple
- Ochii îi înoată în lacrimi.
- Înot prin noroi.
- Înoată în belșug.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înota | înotau |
Sinonime: 1-2: naviga, pluti
Antonime: scufunda
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a înota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | înotat | înotate |
| genitiv-dativ | înotatului | înotatelor |
| vocativ | înotatule | înotatelor |
| articulat | înotatul | înotatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru înota.