înfunda
/ɨn.fun'da/Etimologie
Din latină infundare sau în + fund.
Definiții
- (v.tranz.) a pune fund la un butoi, la o putină etc.
- (v.tranz.) a astupa complet un orificiu, o deschizătură.
- (v.tranz.) (fig.) a înăbuși un sunet, un zgomot.
- (v.refl.) (despre drumuri, suprafețe etc.) a se închide, a se sfârși.
- (v.refl.) (despre conducte, șanțuri etc.) a se astupa.
- (v.tranz.) a vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime).
- (v.tranz.) a umple bine.
- (v.tranz.) a Îndesa pe cap pălăria sau căciula.
- (v.refl.) a se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit.
- (v.tranz.) (fig.) a pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire.
- (v.refl. tranz.) a (se) adânci, a (se) cufunda.
- (v.refl.) a intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire.
Exemple
- A înfunda un șanț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfunda | înfundau |