înfloritură
/ɨn.flo.ri'tu.rə/Etimologie
Din a înflori + sufixul -tură.
Definiții
- podoabă, ornament, broderie.
- (fig.) adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfloritură | înflorituri |
| genitiv-dativ | înfloriturii | înfloriturilor |
| vocativ | înfloritură | înfloriturilor |
| articulat | înfloritura | înfloriturile |