îndrăci
/ɨn.drə'ʧi/Etimologie
Din în- + drac.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) înfuria, a (se) înrăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndrăcea | îndrăceau |
Din în- + drac.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndrăcea | îndrăceau |
Din a (se) îndrăci.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică