← înapoi la căutare

îndreptar

/ɨn.drep'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).

Definiții

  1. colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîndreptarîndreptare
genitiv-dativîndreptaruluiîndreptarelor
vocativîndreptaruleîndreptarelor
articulatîndreptarulîndreptarele

îndreptare

/ɨn.drep'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a îndrepta.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv.
  2. (înv. și pop.) dreptate, îndreptățire.
  3. (înv.; la pl.) act justificativ, document oficial.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîndreptareîndreptări
genitiv-dativîndreptăriiîndreptărilor
vocativîndreptareîndreptărilor
articulatîndreptareaîndreptările

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică